Carl R. Rogers – „Câteva învățături semnificative…” (II)

IV. Iată o altăCarl-Rogers-Person-Centered-Theory învățătură care a avut importanță pentru mine. Am constatat că devin mai bogat în interior dacă deschid canale prin care alții îmi pot comunica sentimentele lor, lumea lor perceptivă personală. Pentru că a înțelege este un lucru recompensator, mi-ar plăcea să reduc barierele dintre alții și mine, așa încât ei să poată, dacă vor, să se dezvăluie în mai mare măsură.

În relația terapeutică există mai multe căi prin care pot face ca clientului să-i fie mai ușor să comunice. Prin atitudinile mele, pot crea în cadrul relației o siguranță care face o astfel de comunicare mai posibilă. Sensibilitatea înțelegerii, cu ajutorul căreia clientul este văzut așa cum se vede el însuși și este acceptat ca având acele percepții și sentimente, este și ea utilă.

Ca profesor, am constatat de asemenea că faptul de a putea deschide canale prin care alții să-mi poată împărtăși lucruri despre ei înșiși mă îmbogățește. De aceea, încerc, deseori, cu puțin succes, să creez în sala de clasă un climat în care sentimentele să poată fi exprimate, în care oamenii să poată avea păreri diferite – unii față de alții și față de instructor. De asemenea, am solicitat adesea „fișe de reacție” de la studenți, în care pot să se exprime, individual și personal, cu privire la curs. Pot să vorbească despre maniera în care cursul le satisface sau nu nevoile, își pot exprima sentimentele față de instructor sau pot vorbi despre dificultățile personale pe care le au în raport cu cursul. Aceste fișe de reacție nu au absolut nici o legătură cu notele studenților. Uneori, una și aceeași lecție a unui curs este percepută în moduri diametral opuse (…).

Am constatat că același lucru este valabil în grupurile în care sunt administrator sau sunt perceput drept lider. Îmi doresc să reduc nevoia de defensivitate, așa încât oamenii să-și poată comunica liber sentimentele. Acest lucru a fost extrem de incitant și m-a condus la o concepție complet nouă despre ceea ce poate fi activitatea de administrație (…).

V. Am constatat că este extrem de recompensator să pot accepta o altă persoană. Am descoperit că a accepta cu adevărat altă persoană și sentimentele sale nu este nici pe departe un lucru ușor, așa cum nici a înțelege nu este. Pot cu adevărat să permit altei persoane să simtă ostilitate față de mine? Pot să-i accept furia ca pe o parte reală și legitimă din sine? Pot s-o accept când își vede viața și problemele într-un mod foarte diferit de al meu? Pot s-o accept când are sentimente foarte pozitive față de mine, mă admiră și vrea să mă ia drept model? Acceptarea presupune toate acestea și ea nu vine ușor. Cred că, în cultura noastră, părerea că „toate celelalte persoane trebuie să simtă și să gândească la fel ca mine” este un tipar tot mai răspândit. Ne vine greu să dăm voie copiilor sau soților noștri să aibă alte atitudini decât noi față de anumite chestiuni și probleme. Nu le putem permite clienților sau studenților noștri să aibă alte păreri decât noi sau să-și folosească experiența în propriul mod individual. La scară națională, nu putem permite unei națiuni să gândească sau să simtă altfel decât noi. Și totuși, a început să-mi pară că această separare între indivizi, dreptul fiecăruia de a-și folosi experiența în propriul mod și de a descoperi în ea propria semnificație este una dintre cele mai neprețuite posibilități din viață. Fiecare persoană e o insulă, într-un sens foarte real, și poate construi poduri spre alte insule doar dacă, mai întâi de toate, este dispusă să fie ea însăși, și i se dă voie să fie ea însăși. De aceea, consider că atunci când pot accepta altă persoană, ceea ce înseamnă, concret, să accept sentimentele, atitudinile și convingerile pe care le are, ca pe o parte reală și vitală din ea, o ajut să devină persoană – și pentru mine, acest lucru are o mare valoare.

VI. Cu cât sunt mai deschis față de realitățile din mine și din cealaltă persoană, cu atât îmi doresc mai puțin să mă reped și să „dreg lucruri”. Cu cât încerc să mă ascult pe mine însumi și experiențele care se derulează înăuntrul meu și cu cât încerc să folosesc aceeași atitudine de ascultare cu altă persoană, cu atât simt mai mult respect față de procesele complexe ale vieții. În consecință, sunt tot mai puțin înclinat să mă grăbesc să dreg lucruri, să stabilesc obiective, să modelez oameni, să-i manipulez și să-i împing de la spate pe calea pe care aș vrea să meargă. Sunt mult mai mulțumit să fiu pur și simplu eu însumi și să-l las pe celălalt să fie el însuși. Știu foarte bine că acest punct de vedere pare straniu, aproape oriental. La ce bun viața dacă nu facem una sau alta oamenilor? La ce bun viața dacă nu-i modelăm potrivit scopurilor noastre? La ce bun dacă nu-i învățăm lucrurile pe care credem noi că ar trebui să le simtă la fel cu noi? Cum ar putea cineva să susțină un punct de vedere atât de pasiv precum cel pe care-l exprim eu? (…)

Și totuși, aspectul paradoxal al experienței mele este acela că, cu cât sunt pur și simplu dispus să fiu eu însumi, în toată această complexitate a vieții, și cu cât sunt mai dispus să înțeleg și să accept realitățile existente în mine și în cealaltă persoană, cu atât pare să fie stimulată mai mult schimbarea. E un fapt paradoxal: în măsura în care fiecare dintre noi este dispus să fie el însuși, va constata apoi că se schimbă nu doar el, ci și alți oameni cu care relaționează. Cel puțin asta e o parte foarte vie a experienței mele și unul dintre cele mai pofunde lucruri pe care cred că le-am învățat din viața mea personală și profesională.

Carl R. Rogers, A deveni o persoană: perspectiva unui psihoterapeut, Editura Trei, București, pp. 53-56.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s