Carl R. Rogers – „Câteva învățături semnificative…” (I)

rogers

I.     În relațiile mele cu alte persoane am constatat că, pe termen lung, nu folosește la nimic să mă port ca și cum aș fi ceva ce nu sunt. Nu ajută să mă port calm și agreabil când, de fapt, sunt furios și critic. Nu ajută să mă port ca și cum aș cunoaște răspunsurile atunci când nu le știu. Nu ajută să mă port ca și cum aș fi o persoană iubitoare dacă, de fapt, în acel moment sunt ostil. Nu ajută să mă port ca și cum aș fi plin de siguranță dacă, la drept vorbind, sunt speriat și nesigur. Am constatat că această afirmație rămâne adevărată chiar și la un nivel foarte simplu. Nu ajută să mă port ca și cum m-aș simți bine când mă simt bolnav. Am constatat că nu folosește la nimic și nici nu este eficient, în relațiile mele cu alți oameni, să încerc să întrețin o mască, să mă port la suprafață într-un fel, când în interior trăiesc ceva foarte diferit. Cred că asta nu mă face să fiu util în încercarea de a forma relații constructive cu alții (…). De fapt, am impresia că majoritatea ocaziilor când nu reușesc să fiu de ajutor pentru alții pot fi explicate prin faptul că, din anumite motive defensive, m-am purtat la suprafață într-un fel, când, în realitate, sentimentele mele se îndreptau în direcția opusă.

II.     Simt că sunt mai eficient când mă pot asculta pe mine însumi cu o atitudine de acceptare și pot fi eu însumi. Cred că, de-a lungul anilor, am învățat să devin mai priceput la a mă asculta pe mine însumi, astfel încât să știu, într-o măsură oarecum mai adecvată decât înainte, ceea ce simt în orice moment dat – să fiu în stare să-mi dau seama că sunt furios sau că simt respingere față de o persoană, că mă simt plin de căldură și afecțiune pentru un individ sau că sunt plictisit și neinteresat de ceea ce se petrece, că ard de nerăbdare să înțeleg un individ sau că simt anxietate și teamă în relația mea cu o persoană. Toate aceste atitudini diferite sunt sentimente pe care, cred, le pot asculta în interiorul meu. Un mod de a formula acest lucru este că am devenit mai priceput la a-mi da voie să fiu așa cum sunt (…). Probabil că unii consideră că aceasta este o direcție foarte ciudată în care să te îndrepți. Mie îmi pare că are valoare în virtutea unui paradox straniu: când mă accept pe mine însumi așa cum sunt, mă schimb. Cred că am învățat asta de la clienții mei, ca și din propriile-mi experiențe – nu ne putem schimba, nu ne putem distanța de ceea ce suntem până când nu acceptăm în întregime ceea ce suntem. Iar când o facem, schimbarea pare să se producă aproape pe neobservate. Un alt rezultat ce pare să decurgă din faptul de a fi eu însumi este acela că relațiile devin reale.

III.     Am constatat că faptul de a-mi da voie să înțeleg o altă persoană are o valoare imensă. Prima noastră reacție la majoritatea afimațiilor pe care le auzim de la alți oameni este o evaluare sau o judecată imediată, și nu o înțelegere a lor. Când cineva își exprimă un sentiment, o atitudine sau o convingere, tindem să gândim aproape imediat: „Așa e” sau „E o prostie”, „E anormal”, „E irațional”, „E incorect”, „Nu-i frumos”. Foarte rar ne dăm voie să înțelegem exact ce semnificație are pentru celălalt afirmația sa. Eu cred că se întâmplă așa fiindcă a înțelege e un lucru riscant. Dacă-mi dau voie cu adevărat să-l înțeleg pe altul, acea înțelegere ar putea să mă schimbe. Și toți ne temem de schimbare. Așadar, după cum spuneam, nu e ușor să-ți dai voie să înțelegi un individ, să pătrunzi în amănunt, complet și empatic în cadrul sau de referință. E totodată un lucru rar. Înțelegerea îmbogățeste în două feluri. Atunci când lucrez cu clienți aflați în suferință, constat că a înțelege lumea bizară a unui individ psihotic sau a înțelege și percepe atitudinile persoanei care simte că viața e prea tragică pentru a fi suportată sau a înțelege omul care simte că e un individ lipsit de valoare, inferior – fiecare dintre acestea mă îmbogățește cumva. Învăț din aceste experiențe în moduri care mă schimbă, care mă fac să fiu o persoană diferită și, cred, mai reactivă. Poate și mai important este faptul că, atunci când îi înțeleg pe acești indivizi, asta le permite să se schimbe. Le permite să-și accepte temerile, gândurile bizare, sentimentele tragice și descurajările, dar și momentele de curaj, bunătate, iubire și sensibilitate. Ei trăiesc, ca și mine experiența faptului că atunci când cineva înțelege pe deplin aceste sentimente, asta le permite să accepte respectivele sentimente în ei înșiși. Iar apoi constată că atât sentimentele, cât și ei înșiși se schimbă.

Carl R. Rogers, A deveni o persoană: perspectiva unui psihoterapeut, Editura Trei, București, pag. 48-53.

5 thoughts on “Carl R. Rogers – „Câteva învățături semnificative…” (I)

  1. Laitmotiv-ul “a-mi da voie” capata intelesuri noi dupa citirea fragmentului.
    F frumos si artistic spus : “am devenit mai priceput la a-mi da voie să fiu așa cum sunt “.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s